Vulturul

Nu pot sa mi te scot din minte si vreau sa dispari.vreau sa iesi afara.sa ma lasi in pace.cand te vad sa ma uit la tine ca o statuie rece,fara viata.cand te privesc in ochi sa ma simt la inaltime,sa nu ma mai fac un ghemotoc de blana in fata ta.nu.

Dar ai defectele tale.pot sa enumar lucruri care nu imi plac la tine.si totusi…asta nu schimba nimic.esti ce vreau…exact ce vreau.

Cum pot sa ma topesc asa in fata ta?cum pot sa ma las in bratele tale cand vrei?cum poate sa imi bata inima asa de tare cand ma suni,cand ma dezbraci din priviri,cand ma atingi…cand te simt.

Am vrut sa zbor.sa ma detasez.sa las in urma pasilor mei cufere de amintiri pe care doar eu le pot descuia.

Si am zburat,dar aripile mi-au oboist.si m-am oprit in caldura bratelor tale pe care si acum o simt.aripile imi sunt imbibate in parfumul tau,manjite de nopti albe care au lasat dare negre pe inocenta cu care am ajuns,dar cu care nu mai plec.

Ma las pe mana ta,sa faci ce vrei cu mine,sa ma folosesti pana ma vei seca de orice bun pe care l-am avut.Si atunci,plictisit te vei uita la mine,si vei pleca calcand pe aripile cenusii … Luand cu tine toate cheile amintirilor dupa care acum tanjesc cu toata nefiinta mea.

O raza blanda dintr-un apus de mult uitat imi va mangaia chipul,si ma voi trezi purtata pe aripile unui vultur batran. Sunt prea obosita sa privesc,dar il simt.Stiu cine e, i-am calcat cuvantul,din nou…

As vrea sa ii spun sa ma ierte,dar nu pot sa vorbesc.Sunt secata de putere,de glas,de …viata.E aici,m-a saltvat…din nou.Adorm linistita gandindu-ma ca ma voi trezi in siguranta zilei de ieri

Dar a plecat.M-a lasat pe o petala de crin ,si a plecat.Mi-a redat viata,aripile,dar am gresit,si a plecat

Mi-e dat sa privesc cel mai sangeros apus si nu stiu daca voi vedea rasaritul,pentru ca focul ce erupe in soarele apusului,e focul din lacrimile lui,cand am zburat de pe crinul nostru…si i-am frant inima...!