Mimosa Pudica

Niciodata nu am simtit ca vreau sa fiu mai singura ca acum.Sa ma plimb dezbracata prin casa,sa cant fara sa imi pese ca cineva ma aude si ca nu sunt tocmai Christina Aguilera .Sa ma plimb noaptea tarziu,pana cand rasare soarele,sa fac baie dezbracata si sa ma uit la stele in timp ce fac pluta.Imi place aici dar imensul pat de ace pe care ma tot asez devine insuportabil.

Nu inteleg de ce trebuie sa fiu suspescta de atatea crime cand tot ce am facut a fost sa ma eliberez temporar(cred).Toti arunca vorbe in stanga si in dreapta fara sa se gandeasca putin inainte,sa fie rationali sau daca nu pot,sa taca pur si simplu.

Ma arunc total in necunoscut si pana acum imi place.Cat de ciudat.Sunt foarte prostuta fiindca in caderea mea eu sper defapt sa ma inalt?Mi-am marcat locul de aterizare cu o bucata de carbune alb.De ce negru?Am desenat o sageata indreptata in sus.Sper ca in rapidul meu salt sa o observ si sa ma pot opri.Sper ca dintr-o teribila inconstienta sa nu stearga sau sa intoarca cineva sageata.E,totusi,carbune…

Cat conservationism! Asa aflu eu dintr-o miscare cum doua voci imi striga la nivelul cel mai mare de decibeli existent sa ma intorc pe calea aparent buna.Chiar am iesit atat de tare de pe drumul bun?Nu,nu,in setea mea de cunoastere am depasit stadiul de surprindere totala la vederea unui trandafir.Nu,acel trandafir e arhicomercializat.Eu vreau sa ametesc intr-un lan de lavande,sa inlemnesc in fata frumusetii unei Mimosa Pudica stiind ca la cea mai mica atingere se va inchide cu totul in fata mea, sa ma clatin de pe picioare la vederea unei magnolii intr-un loc asemanator Marelui Canion.Nu ma corectati,in viziunea mea necomerciala nu e loc de atentionari!

Si acum?Sa te iau in brate pentru ca ai nevoie?Sa ma fac si mai mica in lumea asta atat de mare?Puteti sa ma loviti,sa ma alungati,sa nu credeti in mine,…dar va rog,nu mai sugeti viata din mine!