<<Bunicilor mei, două fiinţe admirabile, care au echilibrat balanţa dintre “Glasul pământului” şi “Glasul iubirii”, echilibru esenţial parcurgerii armonioase a ceea ce noi numim destin.>>
Vântul pipăie cu atenţie plăcuţa de la intrarea în sat,asemenea unui orb care încearcă să citească prin intermediul atingerii, mesajul inscripţionat.
”Dumbrava”…Numele acestui sat se aude în noapte, şoptit delicat de vânt, înfiorând trupul fiecărui trecător care aude acest glas viu al vântului. Soarele a apus, permiţându-i nopţii să îmbrăţişeze tandru acest mic univers.
Vântul străbate curios fiecare uliţă a satului, surprins fiind, în drumul lui, de glasuri vesele care răsună în noapte.Poposeşte la poarta unei case.Lumina unui bec, luminează fiinţele, a căror glasuri vântul le căuta.Stăteau afară, în jurul unei mese, purificându-se cu aerul magic de munte.
Atenţia mesenilor este captată de lumina stridentă a două lumânărele plasate strategic pe un tort aniversar. Glasurile lor răsună armonios în noapte, vântul acompaniindu-i cu corul sălciilor, opriind fiecare trecător în faţa porţii.Căldura din glasurile lor, cântând “La Mulţi Ani!”, umezesc ochii uneia dintre femei, fiind luată prin surprindere.
-La Mulţi Ani, bunico! spune nepoata femeii în timp ce o ia pe aceasta în braţe, bucuroasă fiind că a reuşit să îi facă o surpriză.
Bunica este încercuită de toate acele persoane, care se aflau acolo pentru a aniversa cei 72 de ani de viaţă ai acestei femei, atât de importantă pentru ei. Intenţionat rămas ultimul în rând, un bărbat înalt al cărui păr a fost atins de vopseaua albă a timpului, îşi sărută pe obraz soţia, urându-i cu un zâmbet afectuos :”La Mulţi Ani!”.
Lumina unui bliţ îi anunţă pe toţi cei prezenţi că momentul a fost captat în acel mic aparat modern, făcând-o pe bunică să roşească şi mai mult.Găsindu-şi vocea, rosteşte:“Mulţumesc!”.Toţi au remarcat dragostea cu care le mulţumeşte această femeie în timp ce îi privea fericită.
Marea familie se reaşează la masă reluând conversaţia.În centrul atenţiei este bunica, dedicată total publicului său care asculta negreşit poveştile ei.Observând atenţia totală acordată bunicii şi bunicului –a cărui intervenţii în povestirea bunicii stârneau negreşit hohote de râs- fiul lor se strecoară aproape neobservat de la masă.Mezina familiei îl observă, ştiind ce trebuie să facă, ascultând în continuare povestea narată.La un moment dat însă se ridică de la masă sub pretextul că vrea să îşi umple paharul cu suc, îndreptându-se spre căsuţă.
Hohotele de râs sunt întrerupte de vocea crainicului de la postul de muzică populară a radioului.Toţi ascultă dedicaţia făcută bunicii de cei prezenţi la masă, deşi mulţi nu ştiau de această surpriză.Piesa dedicată începe să cânte, din căsuţă ieşind printr-un salt graţios, fiul sărbătoritei.Purta acum costumul popular al tatălui său; zâmbetul de pe chipul lui fiind datorat mândriei cu care îl purta din nou.Mâna lui grăbită a înşfăcat-o pe cea a mamei sale, introducând-o în acel dans atat de cunoscut lor.
Fără să aştepte vreo invitaţie specială verişorii între ei, părinţii între ei şi bunicii între ei au încins noaptea în ritmul Învârtitei,necunoscând oboseală sau durere cauzată de înaintarea în vârstă.
În noaptea aceea,bunica a întinerit!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu