Ireal

E atat de ireal,dar ma supun cu devotement.Stiu ca sunt limitata in cele doua optiuni ale mele in ceea ce priveste ce va urma,dar respectarea limitei uneia dintre optiuni o va incalca mereu pe cealalta.

Timpul nu este decat un factor intermediar.Dupa scurgerea acestuia urmeaza confruntarea dintre mine si inevitabil.Nimeni nu ma poate ajuta si spre disperarea mea nu se poate ca,totusi,nimeni sa nu fie implicat.

Indeplinirea celei mai mari temeri ale mele pare departe de a deveni parte din realitatea mea instabila.A fost ceva uimitor sa fiu eu cea care a prins panglica cea rosie,in caderea ei atat de gratioasa.

Acum sunt atat de aproape de termenul limita incat sangele,in terifierea lui,pare sa fi uitat sa imi mai curga prin vene,la fel ca mine uitand sa respir,cand ceva atat de splendid avea sa fie schimbarea totala a intregii mele vieti.

Daca tu ai avea un secret…pe care nu l-ai putea spune nimanui?

Stiind ca sunt impinsa catre un nou nivel,pretend ca toti imi stiu secretul,indiferent ca ei il stiu sau nu.Continui sa alerg ca sa pot tine pasul cu destinul meu,care ma trage de mana cu rapiditate.

Optiunile mele devin pe zi ce trece obligatii si nu stiu cum sa aleg una fara a regreta ca nu am ales-o pe cealalta.Nimic nu mai e simplu,logic sau normal si undeva,in subconstientul meu iubesc asta.

Toata splendoarea aceea avea sa imi apartina pentru eternitate, contrastandu-ma constant cu ea…Dar totusi,va fi a mea!Realitatea este plina de lucruri atat de ireale.Nu mai stiu adevaratul sens al cuvantului normal.

Continui sa iubesc gustul dependentei mele,care in fiecare clipa poate deveni fatala.Continui sa iubesc…

It was never going to end,was it?